joi, 14 mai 2015

Către mankurți

MANCÚRT s. m. cel care a uitat ororile dictaturii, memoria, și-a uitat etnia. ◊ (p. ext.) persoană înrobită total și îndobitocită. (< rus. mankurt)
Nu americanii ne-au luat, la 1812, pentru prima dată Basarabia și nu pe americani i-au scos din belea la Nicopole și din noroaie și dezastru la Plevna tunurile, infanteriștii și cavaleriștii armatei române. Pentru că nu americanii, sau englezii ori francezii i-au scris cu disperare lui Carol I: „Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata după cum dorești”.
Nu americanii ne-au luat apoi, drept mulțumire că i-am scapat de înfrângere, Cahul, Ismail și Bolgrad. Și nu pe americani i-au obligat puterile occidentale să ne cedeze Dobrogea și Delta Dunării.
Nu în America au fost trimise 41 de vagoane de tren încărcate cu tezaurul României și nu americanii, sau englezii ori francezii au refuzat să îl mai înapoieze vreodată.
Nu americanii au încercat să ne transforme imediat după primul război modial din regat în republică bolșevică și nu ei au reușit să o facă după cel de-al doilea.
Nu americanii au atacat Tatar Bunar în septembrie 1924 și nu comandantul armatei americane a spus la câteva zile după aceea: „Sau românii vor evacua de bună voie Basarabia, sau vor simți în curând forța regimentelor proletare ale Armatei Roșii”.
Nu americanii ne-au luat în 1940 Bucovina de Nord și nu ei ne-au furat, tot atunci, pentru a doua oară Basarabia.
Nu americanii, sau englezii ori francezii au împușcat mii de țărani români (barbați, femei și copii) la Fântâna Albă, tăindu-i cu săbiile pe cei răniți și aruncând morții în gropile comune.
2013
Moscova 2013
Nu americanii au deportat sute de mii de români în Gulag și nu zăpezile Alaskăi le-a acoperit acestora trupurile.
Nu americanii ne-au adus colhozurile și sovromurile și nu ei au vrut să ne transforme într-o țară eminamente agrară. Și nu împotriva „slugilor americane” au luptat ani de zile după ce țara ne-a fost ocupată, în codrii și pe crestele Carpaților, cei pe care mankurții îi numeau „bandiți”.
Nu americanii și „slugile lor” au trimis la Canal, în lagăre și pușcării sute de mii de români și nu ei s-au îngrijit să desființeze fizic elita unei națiuni. N-au fost americani nici Nicolski, sau „Pantiușa” Bodnarenko, șefii călăilor.
Nu americanii au invadat Cehoslovacia și nu de ei doreau românii să se apere în 1968. Nici de englezi, francezi sau germani. Și nu generalii americani trasează azi linii pe hărți, astfel încât granița României cade pe Carpați și nu pe Prut.
Mankurți, pentru că nu americanii ne-au făcut tot „binele” ăsta și nici măcar nu se gândesc să ni-l facă, ei merită dușmăniți veșnic! Și nu uitați să fiți mândri! Vă trageți doar din tancurile sovietice.

miercuri, 13 mai 2015

Cei opt judecători din conducerea Uniunii Naționale a Judecătorilor cer CSM să fie verificați de CSAT dacă sunt ofițeri acoperiți EI CER CA KOVESI, STANCIU ȘI NIȚU SĂ FACĂ ACELAȘI LUCRU

EXCLUSIV/ GEST FĂRĂ PRECEDENT: Cei opt judecători din conducerea Uniunii Naționale a Judecătorilor cer CSM să fie verificați de CSAT dacă sunt ofițeri acoperiți EI CER CA KOVESI, STANCIU ȘI NIȚU SĂ FACĂ ACELAȘI LUCRU
Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (U.N.J.R.) face cunoscut că toţi cei opt judecători din conducerea organizaţiei au trimis marţi, 12 mai, cereri nominale către C.S.M. prin care solicită să fie verificaţi personal de către C.S.A.T. dacă sunt ofiţeri acoperiţi, se arată într-un comunicat al UNJR.
Suspiciuni privind existenţa ofiţerilor acoperiţi în justiţie apar periodic în spaţiul public, însa acestea au fost acum confirmate de un fost preşedinte al României şi escaladate de o persoană din conducerea S.R.I., spun cei 8 judecători.
COMUNICATUL INTEGRAL:
Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (U.N.J.R.) face cunoscut că toţi cei opt judecători din conducerea organizaţiei au trimis marţi, 12 mai, cereri nominale către C.S.M. prin care solicită să fie verificaţi personal de către C.S.A.T. dacă sunt ofiţeri acoperiţi. Cei opt judecători îşi menţin poziţia din declaraţiile pe proprie răspundere că nu sunt colaboratori ai serviciilor secrete, însa doresc o verificare oficială a celor declarate pentru a putea recredibiliza actul de justiţie.

Iniţiativa proactivă a conducerii U.N.J.R. vine după ce luni, 11 mai, organizaţia a solicitat C.S.M. să ceară C.S.A.T. verificarea individuală a tuturor declaraţiilor pe proprie răspundere date de magistraţi în sensul că nu sunt colaboratori de nici un fel ai serviciilor de informaţii. Aceste declaraţii se dau anual, de peste zece ani, însă nu au fost verificate până acum, în ciuda prevederilor legale în acest sens.
Suspiciuni privind existenţa ofiţerilor acoperiţi în justiţie apar periodic în spaţiul public, însa acestea au fost acum confirmate de un fost preşedinte al României şi escaladate de o persoană din conducerea S.R.I..
Astfel, fostul preşedinte al României a afirmat că până în anul 2004 au existat ofiţeri acoperiţi printre magistraţi, ceea ce i-a făcut şantajabili. După zece ani de preşedinţie acesta a spus că nu ştie dacă respectivii acoperiţi au fost retraşi, ceea ce conduce la suspiciunea rezonabilă că ar activa şi azi în justiţie. Afirmaţiile zguduitoare ale fostului preşedinte au fost apoi escaladate de către directorul Direcţiei juridice a S.R.I., care a susţinut că instanţa de judecată a devenit “câmp tactic” de operaţiuni al serviciilor de informaţii, şi că “în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze” din instanţă.
Asemenea afirmaţii grave aruncă o îndreptăţită umbră de îndoială asupra întregului sistem de justiţie, inoculând în rândul opiniei publice suspiciunea că judecătorii şi procurorii nu sunt independenţi, iar cetăţenii nu au parte în sălile de judecată de procese corecte.
Ca judecători, responsabili de aplicarea legii în societate, nu mai putem permite ca această incertitudine să afecteze întregul sistem judiciar. Justiţia are nevoie de încrederea cetăţenilor pentru a-şi îndeplini misiunea, iar suspiciunea rezonabilă că în rândul magistraţilor ar fi ofiţeri acoperiţi afectează munca fiecărui judecător şi procuror.
Facem un apel către toţi cei interesaţi, cu precădere următorii, pentru a susţine integral demersul U.N.J.R. de verificare şi retragere a ofiţerilor acoperiţi din justiţie:
• Doamna Livia Stanciu - Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, domnul Marius Tudose, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, domnul Tiberiu Niţu - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţiei, doamna Laura Codruţa Koveşi - Procuror Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecători şi procurori, fiecare în parte, – pentru a trimite, la rândul lor, către plenul Consiliului Superior al Magistraturii cereri de verificare a propriilor declaraţii că nu sunt ofiţeri acoperiţi;
• Asociaţia Magistraţilor din România, Asociaţia Procurorilor din România, toate asociaţiile profesionale, pentru a sprijini integral demersul U.N.J.R.;
• Uniunea Naţională a Barourilor din România, Barourile membre, în virtutea rolului esenţial ce le revine în apărarea drepturilor fundamentale ale celor pe care îi reprezintă;
• Societatea civilă, cetăţenii români de pretutindeni – pentru a trimite scrisori Preşedintelui României, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pentru ca această instituţie să verifice din oficiu realitatea declaraţiilor date de magistraţi privind necolaborarea acestora cu serviciile secrete.
Fiecare cetăţean are dreptul să aibă acces la o justiţie independentă, imună la orice influenţe din exterior. Reiterăm, de aceea, apelul către toţi factorii de răspundere şi cei interesaţi să se implice în sprijinirea acestui demers pentru apărarea dreptului la un proces echitabil de care trebuie să se bucure toţi românii.

Semnează:

Natalia Roman, preşedinte UNJR
Angelica Costea, vicepreşedinte UNJR
Dana Gîrbovan, membru al Consiliului Director al UNJR
Simona Neacşu , membru al Consiliului Director al UNJR
Iulia Craiu, membru al Consiliului Director al UNJR
Loreley Mirea, membru al Consiliului Director al UNJR
Marius Motolea, membru al Consiliului Director al UNJR
Ioan Ilieş Neamţ, secretar UNJR

Averea lui Gabriel Oprea – episodul II


gabriel-oprea
Partea II – Cum să ai 8 case și cât se mai câștigă din chirii
Adriana Oprea-Popescu
Declaraţiile de avere ale ministrului de Interne, Gabriel Oprea, așa cum el însuși le-a completat, pe propria-i răspundere, din decembrie 2004 și până în iunie 2014, spun povestea de succes a unui investitor imobiliar. Un magician care, fără să dispună la vedere de bani, a cumpărat terenuri, a construit, a închiriat și-a obţinut, în timp, sute de mii de euro. Sume ce azi nu se regăsesc în niciunul dintre conturile declarate.
Cum să uiţi de o vilă de 818 mp
Ȋn 2004, pe vremea când era ministru delegat pentru Administraţia Publică, Gabriel Oprea deţinea în proprietate 8 imobile: patru apartamente (două de 73 mp și, respectiv, 60 mp, dobândite în 1993, unul de 72 mp, dobândit în 2001, și altul, de 232 mp, din 2004 ), două case de locuit (una de 828 mp, din 1996, alta de 154 mp – 2002) și două spaţii comerciale (unul din 1994, de 74,16 mp, și altul din 1993, de 15 mp). Ȋn aprilie 2005, Oprea vinde spaţiul comercial de 15 mp către SC MEDA PROD DISTRIBUTION SRL și încasează 30.000 euro.
Ȋn iunie 2005, Oprea își detaliază averea imobiliară: apartamentul din 1993, de 74 mp, are 75,57 mp și este situat în București, pe Calea 13 septembrie, nr. 139, bl. T1B, et. 1, apt.4; apartamentul din 1993, de 60 mp, are 65,49 mp (București, Calea 13 septembrie, nr. 139, bl. T1B, et. 1, apt.7). Iar printr-o magie ce ţine, poate, doar de sinceritatea momentului, apartamentul de 72 mp din 2001 se transformă într-o casă de vacanţă de 154,45 mp, construită în staţiunea Venus.
casa din Venus
Tot în iunie 2005, în declaraţia de avere a lui Oprea apare, subit, o vilă nouă, despre care se precizează că a fost construită în perioada 2002 – 2005, are o suprafaţă de 817,92 mp și se află în Pipera, pe str. Tudor Arghezi.
Despre vila din 1996, de 828 mp, Oprea declară că se află în București, pe str. Macarovici, nr. 23. Vila cumpărată în 2002 are nu 154, ci 163,82 mp și se află în Predeal – Cioplea, str. Libertăţii, iar apartamentul achiziţionat în 2004 are 252,36 mp (și nu 232 mp) și e situat în București, pe str. Elena Văcărescu.
Spaţiul comercial de 74,16 mp se află situat la parterul blocului de pe Calea 13 septembrie, nr. 139. Din închirierea lui și a apt. 4 din același imobil, Oprea a obţinut, conform declaraţiei lui de avere, 572.863.500 lei vechi, doar în perioada 2004-2005. Cu toate acestea, vă reamintim, el susţinea că nu are niciun ban în conturi, deși, în același document, declara, pe propria-i răspundere, că a încasat 530.918.848,63 lei dobândă anuală de la ING BARINGS.
Cum să dai (din nou) ceea ce nu ai
Ȋn declaraţia de avere din decembrie 2005, Oprea modifică suprafaţa apartamentului din Venus, reducând-o la 71,45 mp. Tot atunci, el declară că a dat în chirie doar parterul vilei din str. Macarovici, pentru care a încasat 24.000 de euro.
Un an mai târziu, în decembrie 2006, din inventarul imobilelor dispare apartamentul de pe str. Elena Văcărescu din București (252,36 mp), Oprea precizând că acesta a fost donat în 7 septembrie 2006 fiicei sale, Tudor Ana-Maria. Ȋnsă, conform declaraţiei de avere a lui Tudor Alexandru-Marius, ginerele lui Oprea, tot în 2006 soţia lui a primit ca donaţie din partea socrului său și un teren intravilan de 72,42 mp, teren ce nu a figurat vreodată printre proprietăţile deţinute de Oprea Gabriel.
Ȋn numerologie, 8 simbolizează „forţele materiale concentrate în atingerea aspiraţiilor omului” . Probabil că și de aceea, 8 este numărul constant al imobilelor deţine de Oprea. După ce, teoretic, a înstrăinat apartamentul din str. Elena Văcărescu, el a devenit, în 2006, proprietarul unei vile de 467,61 mp situată pe str. Dr. Kock, sector 5, din București.
Cum să aduni zeci de mii de euro din chirii
Ȋn declaraţia de avere din decembrie 2006, Gabriel Oprea își trece la venituri toate chiriile încasate. Nu doar în nume personal, ci și în numele soţiei, fie pentru ca cifrele să nu pară uriașe, fie pentru că cei doi au venituri și cheltuieli separate. Pentru închirierea vilei din str.Macarovici (subsol, parter, etajele 1, 2 și 3), Oprea și soţia sa au încasat, fiecare, în cursul anului 2006, câte 23.700 euro. Pentru apartamentul din str. Elena Văcărescu – câte 12.500 euro fiecare, iar pentru parterul și apt. 4 din Calea 13 septembrie – câte 9.000 euro fiecare.
Un an mai târziu, în decembrie 2007, deși apartamentul din str. Elena Văcărescu nu mai figura printre proprietăţile sale, Oprea declara că a încasat venituri din închirierea acestuia în valoare de 21.000 de euro. Soţiei lui i-a revenit încă pe atât.
Pe vila din str. Macarovici, soţii Oprea au încasat, în 2007, din chirii, un total de 68.400 de euro, iar pe parterul și apt. 4 din Calea 13 septembrie – 24.000 euro. Ȋn plus, apare închiriată și vila din Pipera, (str. Tudor Arghezi, nr. 3D), cu 39.000 euro pe an. La un calcul rapid, numai din chiriile declarate, lui Oprea îi intra în buzunar, în fiecare lună, câte 12.700 de euro…
Ȋn ianuarie 2008, el declară însă un cont de doar 39.266 RON (n.r. – circa 11.000 de euro, la cursul valutar de la acea vreme), cu explicaţia olografă „încasare venituri chirie”.
Cum să faci etaj și garaj unui apartament
Anul următor, valoarea chiriilor crește. Conform declaraţiei de avere din iunie 2008, Oprea a încasat o chirie anuală totală de 78.800 euro doar din vila de pe str. Macarovici, 42.000 de euro – din apartamentul de pe str. Elena Văcărescu, 38.000 de euro din parterul și apt. 4 de pe Calea 13 Septembrie și, respectiv, 39.000 de euro din vila aflată în Pipera.
Şi-n ianuarie 2009 el încă mai declară că încasează venituri din închirierea apartamentului de pe str. Elena Văcărescu (49.000 euro anual), deși, vă reamintim, în acte acesta fusese donat fiicei sale, încă din septembrie 2006. Abia din decembrie 2011 aceste venituri nu mai figurează în declaraţia sa de avere.
chirie Elena Vacarescu
Tot din decembrie 2011, Oprea alege să-și declare chiriile încasate în lei. Iar veniturile declarate scad spectaculos: chiria din vila pe de str. Macarovici ajunge la 140.108 RON (cca 32.500 euro), parterul și apt. 4 din Calea 13 Septembrie – 63.948 RON (cca 14.800 euro), iar vila din Pipera – 246.614 RON (cca 57.000 euro).
Ȋn declaraţia de avere din mai 2013, proprietatea din staţiunea Venus, despre care Oprea nu era foarte sigur dacă e apartament de 72 mp sau casă de vacanţă de 154,45 mp, devine, în sfârșit, o casă cu etaj și garaj, având suprafaţa de 211,3 mp. Oprea menţionează în declaraţia de avere și că a extins construcţia în 2012.
Cum să cheltui 7000 de euro pe lună
Ȋn ultima declaraţie de avere depusă, din iunie anul trecut, actualul ministru de Interne figurează cu 8 case (2 apartamente, 3 vile, 2 case de vacanţă și un spaţiu comercial). Doar trei dintre ele mai apar ca fiind închiriate, pe sume modice: vila din Pipera (unde se află o grădiniţă particulară) – 130.748 RON/an, vila din Macarovici (unde se află sediul firmelor ARGO SECURITY și HOBBIT CONCEPT) – 113.316 RON/an și parterul de pe Calea 13 septembrie nr. 139, bl. T1B (unde se află o agenţie a BRD) – 64.882 RON/an. Adică un total de vreo 70.000 de euro/an. Sumă la care se adaugă alte 16.000 de euro, obţinute din indemnizaţia de ministru.
conturi 2013-2024
Adică, venituri declarate de 7000 de euro/lună. Şi, deși din 2012, când spune că a construit garaj și etaj apartamentului din Venus, el nu a mai menţionat că ar fi investit banii în altceva, în iunie 2014 Gabriel Oprea avea în conturile declarate doar 141.000 de euro și, respectiv, 70.053 RON. Aceleași sume pe care le declarase și cu un an în urma, în mai 2013. Nu e bine, domnule general

” Micile secrete din marea avere a ministrului Gabriel Oprea”

De ce e în neregulă să îţi placă de orice politician din România

Nu i-am prins pe Rațiu sau Coposu. Nu aș fi vrut să-l prind nici pe (aproape) leatul lor Iliescu. Ce am prins după, însă, a fost tragic. Dincolo de modul în care s-au descurcat cu țara, politicienii români de după '90 m-au afectat personal și iremediabil. M-au îmbolnăvit cu capul. Mi-au dat paranoia. Sunt toți atât de proști și atât de egoiști, atât de lipsiți de griji în privința încălcării propriilor principii și atât de bucuroși să se alieze cu absolut oricine încât am ajuns să cred că e o mare conspirație căreia doar eu și câțiva creduli i-am căzut victime. Pare că toți sunt înțeleși între ei să ducă mai departe comunismul și prostia, țărănia și prostituția morală, cu mici schimburi la 4, 5 sau hai, uneori la 10 ani (dar în ăia 10 schimbăm mai multe alianțe, ca să fim siguri că ne rulăm toți).
Mereu, când mi se pare că pot să țin (ca la fotbal) cu un politician ajung, în câteva luni sau cel mult câțiva ani, să fiu scârbit de mine însumi. Cum am putut să țin cu ăla? Sunt convins că aveți toți problema asta.
Cum a putut să-ți placă de Antonescu, care în afară de papagal are anvergura intelectuală și diplomatică a unui actoraș de provincie pe care o cotitură nefastă a destinului l-a transformat în cerșetor sau, mai rău, asemănătoare cu cea a lui Nicu Bănicioiu? Cum a putut să-ți placă de Băsescu, care este atât de dedicat valorilor occidentale încât și-a trimis fiica semianalfabetă în Parlamentul European, de parcă Strasbourg-ul și Bruxelles-ul alea ar fi școli ajutătoare? Cum a putut să-ți placă de Ponta, care… OK, trecem peste asta; putem, cred, conveni că nici unui om care știe să citească nu i-a plăcut vreodată de Ponta. Cum a putut să-ți placă de Tăriceanu, care n-a folosit ”pe care” în viața lui și nici varianta corectă a substantivului ”peșediiiiinție”? Cum a putut să-ți placă de Oprescu, acest șmecheraș de doi lei, doctor cel mult mediocru ajuns pe un post în care se fură atât încât nici că-l interesează președinția (așa, domnu Tăriceanu!)? Cum a putut să-ți placă de Daciana Sârbu, care s-a măritat cu Victor Ponta? Cum a putut să-ți placă de Mihai Răzvan Ungureanu, al cărui apogeu intelectual și profesional a fost să-i explice lui Gâdea cum stă treaba cu un neologism banal? Cum a putut să-ți placă de Emil Constantinescu, o marionetă cu șarmul unui cuier de la Ikea, care a putut cel mai mult să dea posterității un citat ca ”m-a învins Securitatea”, atât de banal încât e folosit de atunci în scenarii de umor, ca și când n-ar fi clar că Securitatea ne învinge, de decenii bune, zilnic, pe toți? Cum a putut să-ți placă de Johannis, țeapa noastră cea de toate zilele, pe lângă care Emil Constantinescu pare o adiere primvăratică? Cum a putut să vă placă de Ion Iliescu, tataie și mamaie, cum, mă, că dacă omoram pensionari la revoluție în loc de studenți și soldați, acum poate n-am fi fost în rahatul ăsta, că aia n-a fost duminica orbului, mamaie, a fost duminica lu’ matale, duminica pensionarului a fost, că vedeai bine și tu și tataie când i-ați dat cu ștampila-n zâmbet, vedeați bine până și literele mici, dar de citit citeați doar Biblia, că de la necititul vostru ni s-a tras, fi-v-ar religia a dracu, te pomenești că d-aia v-o fi ținut așa mult Dumnezeu, boul, suficient cât să-l mai ștampilați de două ori, de uite-l acum, ghiduș, ne trezirăm cu el patriarh sfătos al politicii românești, în loc de criminalul arestat pe viață care merită să fie?
Unde-i politicianul ăla de care să-ți placă și să nu te simți apoi prost că ți-a plăcut? Poate în Germania (nicidecum în zona nemțească a României). Aici nu e, pentru că aici un astfel de politician ori nu intră, ori nu e primit în politică. V-am mai explicat, cred, că presupunând că în orice grup de prieteni ar exista unul care face politică, acela va fi invariabil și de departe cel mai prost din acel grup. Și ghiciți ce! Va lipi afișe până va reuși, dacă e băiat, sau va face sex până va ajunge ministrul turismului, dacă e fată, pentru că așa merge șmecheria, pentru că nu există valori mai presus de interesul personal, pentru că doar războiul sau extratereștrii sau cutremurul sau ruperea oricărei legături cu România ne mai pot scăpa de ăștia, toți ăștia, ei cu ei, între ei.

INSHALLAH !!! Un pumnal înfipt în prostata lui Ion Iliescu

În decursul timpului, adică de la Revoluţie încoace, omenirea şi tineretul ”fascist” a tot căutat metode să-l omoare pe Ion Iliescu. Dacă nu ştiţi de ce ar fi mai bine ca Ion Iliescu să treacă la cele veşnice, citiţi textul de ieri. Dacă ştiţi deja, haideţi să încercăm împreună. De pildă, să-i amintim domnului Ion Iliescu că nu foarte demult, cam acu' două veri, s-a descoperit întâmplător, mulţumită unor hackeri care au spart nişte conturi de mail de pe la Casa Albă, că fosta sa consilieră şi (zice-se pe la colţuri) ibovnică a avut o relaţie cu fostul secretar de stat american Colin Powell. Îţi imaginezi, nea Nelule? Un republican! Un conservator cu credinţă în Dumnezeu şi-n libertatea individului. Ptiu, drace, că trădare mai mare nici nu poate exista! Sau poate? Ba se poate, că mai e şi cetăţean de culoare! Şi doar ştii ce se spune despre ăştia, Neluţule! Cică au ditamai proprietatea privată! Crezi tu că nu se poate mai rău, Ioane? Ba se poate chiar mai rău de-atât, nefericitule. Ştii cum întreţineau cei doi flacăra iubirii? Sper că te ştii bine, bătrâne! Prin internet! Ştiu, ştiu, e ca un cuţit împlântat direct în suflet. Micuţa ta atee care refuza până şi Coca Cola pentru că era simbolul decadenţei occidentale, să cadă victimă celei mai perverse invenţii capitaliste. De aia îţi făcuseşi tu blog, Ioane? Credeai c-o mai poţi aduce înapoi? Ai pierdut startul, zbârcitule! Pentru că tu niciodată nu te-ai gândit la sex virtual, cea mai mare nebunie a ta a fost s-o rogi prin telex să-ţi trimită o recomandată cu o bucată de pânză din chiloţii ei tetra, ştii tu, ăia pe care i-a purtat când aţi vorbit despre Marx prima dată. Tu credeai că nivelul tău de perversiune e top-notch (sic!), şi când colo ea ia uite ce emailuri schimba cu negrul.”I wish you good weather to make you come”, îi spunea madam Creţu lui mister Powell într-unul dintre email-urile descoperite. Folosea limbajul codat, deci! ENGLEZA! Oare ştii tu ce înseamnă asta, duck-ule care te tragi tu din trucks, care ești? Recunoaște, încă nu ți-ai dat seama. Tu credeai că ”make you come” ăla înseamnă că sărmana neprihănită vrea să-l facă să vină pe la ea în vizită. Iar el îi răspunde că vine, dacă-i vremea bună. Mi-e li milă de matale să-ţi traduc adevărul, nea Nelule. Mai bine nu-ţi zic nimic şi te las să mai trăieşti o sută-două de ani convins că nu e ceea ce pare. Mai bine te las să crezi că poza în costum de baie găsită de hackeri în schimbul de mailuri dintre cei doi era pentru tine şi că ţi-o trimisese pe adresa aia veche de mail (johnny_handsome_1930@yahoo.com) pe care tu n-ai mai deschis-o de vreo 12 ani, de când şi-a făcut-o Năstase ca să te convingă să mai închizi ochii la încă o furăciune.
Mai bine te las cu amintirea dimineţilor ălora frumoase în care lâncezeaţi în pat, cu aroma duioasă de nechezol izbindu-vă în nări şi radioul dat în surdină pe Vocea Rusiei. Când tu o mângâiai cast pe rama ochelarilor şi-i promiteai soarele şi luna, secera şi mai ales ciocanul, iar ea îţi promitea că odată, cândva, la apogeul relaţiei o să-ţi arate umărul stâng. Nu te gândi la negândite, Ioane! Nu îndrăzni să-ţi faci una ca asta, blogăre! Nu te gândi că, imediat după clipele alea înălţătoare, când în sfârşit te adormea susurându-ţi internaţionala socialistă în ciocănel, şerpoaica se strecura afară din pat şi se ducea la calculator. Tu credeai că zgomotul ăla cârâit ca o cretă pe tablă pe care-l auzi în somn e conştiinţa care nu-ţi dă pace după ce-ai făcut în iunie ’90, amărâtule, și când colo era modemul de dial up care o ducea la lupta cea mare, lupta pentru inima cetăţeanului de culoare. Uite, c-am făcut şi-o rimă, ‘tu-i paştele mă-sii de sensibilitate, că doar tu ţi-ai jurat că partidul şi revoluţia vor fi mereu mai presus de orice fustă. Nu! Nu trebuie să suferi! Fii tare, nea Nelu!Fii tare şi dă-i binecuvântarea ta. Acceptă faptul că şi-a găsit un tinerel de doar 78 care îi împlineşte toate dorinţele. Ehei, păi ce nu făceai şi tu la 78 de ani! Lumea era a ta, la figurat, iar România tot a ta, la propriu. La 1,87 metri nu ştiu ce făceai, dar lasă, mai bine nu-ţi mai zic despre domnul Powell. Gândeşte-te să priveşti partea plină a paharului, gândeşte-te că se putea şi mai rău: ai fi putut să afli, Engels fereşte!, că Nina te înşală cu Emil Constantinescu!