Marcel Ciolacu pregătește glonțul de cauciuc

Nu este vorba nicidecum de glonțul de argint, așa cum afirmă. Și cum îl îngână în cor apropiații săi din PSD. Mortalul glonț de argint, cu care el amenință Guvernul Orban, se dovedește a fi un jalnic glonț de cauciuc. Și, astfel, orice formă de rezistență a PSD în fața valului de asumări de răspundere generat de Guvernul PNL eșuează lamentabil. Tigrul PSD se transformă în pisicuță. O fi la mijloc un blat? Iosif Buble, un ziarist cunoscut și demn de tot respectul, pentru că a inițiat și conduce un site de știri de mare succes, Știripesurse.ro, mi-a transmis, cerându-mi scuze că mă inoportunează, o observație cât se poate de pertinentă legată de analiza pe care am postat-o ieri. În esență, Buble îmi comunică faptul că am greșit. Atunci când am făcut afirmația că multitudinea de asumări de răspundere pe care Ludovic Orban le inițiază și le anunță, obligă PSD să tragă în mai mulți iepuri, care aleargă în direcții diferite. Pentru care dintre pachete de asumări, până acum trei și anunțate încă două sub formă de intenție, să introducă PSD moțiune de cenzură? Iar Buble îmi spune – și pe bună dreptate – că Legea Fundamentală îi permite domnului Ciolacu să facă moțiune de cenzură pentru fiecare asumare în parte. Am greșit. Vina mea este că m-am bazat pe memorie și nu am recitit cu atenție Constituția. M-am lăsat păcălit de afirmațiile lui Marcel Ciolacu, care nu este un simplu parlamentar, ci e ditamai președintele Camerei Deputaților. Am crezut că știe ce spune. M-am înșelat. Am crezut că și cei care îi țin isonul dintre fruntașii PSD știu ce spun. Și aici m-am înșelat. I-am mulțumit lui Buble și m-am apucat să recitesc cu atenție Constituția. Și am constatat că PSD are posibilitatea, dacă dorește, să facă câte o moțiune de cenzură pentru fiecare pachet de legi pe care Ludovic Orban îl promovează prin măsura extremă de asumare a răspunderii Guvernului în Parlament. Și mai mult decât atât. Chiar trebuie să facă acest lucru. Dacă este un partid serios. Fiindcă m-am autopedepsit și am mai citit o dată Constituția, am descoperit nu numai că Marcel Ciolacu îi înșală pe toți cu așa-zisul gonț de argint, care, conform opiniei sale, nu ar putea fi folosit decât o singură dată într-o sesiune parlamentară, dar ne mai înșală încă o dată atunci când ignoră – bănuiesc cu bună știință, dacă nu cumva suferă de orbul găinilor – o altă prevedere la fel de clară din Constituție. Recurgerea la măsura excepțională a asumării de răspundere a Guvernului în fața Parlamentului se face doar în anumite circumstanțe. Ele sunt perfect definite în Legea Fundamentală. Una din circumstanțe este că acolo scrie fără echivoc faptul că asumarea de răspundere, dacă este vorba de acte normative, se face exclusiv pentru o lege. Niciunde în Constituție nu este prevăzută posibilitatea asumării răspunderii pentru mai multe legi strânse într-un pachet. Numai că Ludovic Orban își asumă răspunderea pentru moment pentru două pachete de legi, cel de-al treilea urmând să fie pus pe țeavă în funcție de evoluția din Parlament. După care mai anunță susținut și de Klaus Iohannis, garantul Consttuției, intenția asumării de răspundere pentru încă două pachete de legi. Dar legile la pachet nu există în Constituție. Există doar în capul lui Ludovic Orban. Și în capul președintelui Klaus Iohannis. Și în capul consilierilor celor doi. Dar, iată, există și în capul atletului noii opoziții. În capul lui Marcel Ciolacu. În capul dronei. Și toți cei enumerați mai sus mint în cor. Constituția e clară. Guvernul nu are decât posibilitatea să-și asume răspunderea pentru câte o lege. Și poate într-adevăr să facă acest lucru forțând democrrația și îngenunchind Parlamentul de mai multe ori. În rafale. La foc automat. Pentru fiecare lege în parte. Dacă opoziția nu mișcă niciun deget, dacă nu introduce o moțiune de cenzură, atunci, rând pe rând, legile promovate astfel de Ludovic Orban trec ca rața prin Parlament fără să se ude și intră în vigoare. Dacă însă opoziția are cohones și introduce de fiecare dată moțiune de cenzură, în Parlamentul reunit are loc o procedură de vot. Și Guvernul cade dacă, în cazul uneia dintre aceste moțiuni, oricare, opoziția demonstrează că dispune de majoritatea necesară. Nu există așadar un glonț de argint. Există nenumărate gloanțe de argint. Câte legi vrea să bage Orban pe gâtul Parlamentului și al națiunii române, atâtea goanțe de argint există. Și toate sunt la îndemâna PSD. Iar Marcel Ciolacu stă cu degetul pe trăgaci. Numai că revolverul are piedica pusă. Și atunci ne aiurește. Ne povestește despre un ipotetic glonț de argint. În timp ce el se joacă cu un glonț de cauciuc. Dacă PSD ar avea cât de cât intenția să lupte, dacă Ciolacu nu ar fi în cârdășie cu tot ce e mai rău și în genunchi în fața tandemului Iohannis cel Nou și Orban cel Bun, atunci am putea asista la o rafală de gloanțe de argint din care cu certitudine unul, dacă nu cumva chiar primul ar f fatal pentru Guvernul liberal. Și o ultimă observație cred eu extrem de importantă. Un partid responsabil, fie el și din opoziție, trebuie să apere în primul și în primul rnd Constituția. Păi dacă în Constituție scrie, negru pe alb, că un Guverm care-o fi el, nu-și poate asuma răspunderea decât pentru o lege și nicidecum pentru un pachet de legi atunci, din acest considerent extrem de simplu și n același timp extrem de grav, PSD are obligația să acționeze. În fiecare situație în parte trăgând cu câte un glonț de argint. Și nicidecum cu gloanțe de cauciuc. Se aude, domnule Marcel Ciolacu? Se înregistrează, domnilor din noul staff PSD? Sursa: CorectNews.ro

Despre ca(meleo)nibalismul politic

http://www.ziuaveche.ro/opinie/despre-cameleonibalismul-politic-268286.html/

Lumea politică românească, așa cum s-a dezvoltat de la marea ciolaniadă din Decembrie ‘89, este nu numai diferită de tot ce se înțelege în civilizație prin politicieni, ea surprinde uneori și pe cei obișnuiți cu dulceața Dâmboviței.

Este adevărat, nu mai miră pe nimeni să vadă politicieni șpăgari trecând dintr-un partid în altul la alegeri în funcție de cotele la bursele de pariuri, nici alianțe și pupături sau certuri și sugrumări între partide după ce sacii au fost urcați în căruțe sau la negocierile ciolanelor în teritorii, astea au devenit reguli și nimeni nu se mai miră. La noi nu există luptă politică, la noi când se apropie alegerile, politicienii se mănâncă între ei iar între alegeri stau la aceeași masă și mănâncă din cei care i-au votat.

Mai nou au apărut gesturi și declarații surprinzătoare chiar și pentru jucători. Să fie din prostie, plictiseală sau pur și simplu de dragul sfântului circ tradițional? Poate din toate câte un pic, cu procente în funcție de personaje.

Legea sponsorizării PNL

Ca și în cazul legii Codului fiscal, actorii din PNL fac urcarea la coardă dublă. Este un termen din alpinism, nu din recentul clip al doamnei Gorghiu. Așa cum după ce au votat Codul fiscal au ieșit apoi la ordin și l-au contestat, și cu legea salarizării parlamentarilor, actorii PNL devin sălbatici și se fac că nu le place, că nu au nevoie, că nu o acceptă, că nu au fost de acord, că îngrașă, că are colesterol, că nu e bio, etc. Nu mă miră, sunt convins că legea nu le place și o resping cu dârzenie, dar banii sunt bine veniți și nu o să-i respingă pentru că ”îi merită”. Numai că cineva, nu știu cine anume, o minte creață din PNL a avansat ideea ca cei care vor primi mărire de salariu în baza noii legi să doneze jumătate din creștere partidului. Imediat au apărut replici: Cristian Bodea, deputat de Bihor, care deja cotizează cu 700 lei pe lună, adică un salariu mediu în conturile partidului și declară supus că este gata să plătească oricât i-ar cere partidul, pentru că, spune el, ”partidul ne face, lui îi datorăm totul”.

Da, așa e partidul l-a propus chestor la Senat și tot partidul îl va scăpa dacă va veni o cerere de arestare, așa că omul poate fi înțeles. Alții însă mișcă în formație, spunând că este o discriminare, că numai salariile celor cu funcții mari vor crește și astfel se simt discriminați. Doamne ce țară suntem dacă am ajuns să facem diferențe și între parlamentari? Păi ce, unii sunt mai parlamentari decât alții? Nu e corect! Oricum, chiar dacă din punctul de vedere al PNL cererea s-ar justifica, PNL având de plătit 3 milioane de lei la bugetul de stat și alte servicii la diferite regii, din punct de vedere .. juridic nimeni nu are dreptul să impună taxă pe creșteri salariale care ar putea fi interpretate și ca sponsorizări de partid.

Cu alte cuvinte, datorită legii pesediste, PNL iștii își vor sponsoriza partidul speră să scape de datorii. În aceste condiții, gurile peneliste care se deschid împotriva măririi salariilor aleșilor sunt de-a dreptul penibile și populiste.

PDL Redivivus

Dacă după fuziunea PNL-PDL s-a închis ochii, dacă la nominalizarea lui Predoiu la funcția de premier din partea noului PNL au fost dubii, acum nu mai încape nici o îndoială, PNL a dispărut, indiferent cum s-ar numi partidul, tonul și imnul, adică muzica le dau membrii PDL. Și nu acel PDL al lui Blaga care pasămite ar fi fost rupt de latura Băsescu, ci celălalt, al lui Băsescu care în frunte cu Boc nu a plecat,  așteptând momentul să repună mâna pe partid. Așa se explică poate și faptul că Băsescu încă nu s-a înscris în PMP , așteaptă să vadă care din ele va fi mai puternic la alegerile din 2016. Deocamdată, omul său, mâna cu care s-a șters de atâtea ori la nas, a devenit semi-oficial candidatul PNL la primăria Clujului.

Deși, potrivit Mediafax, acesta încă nu s-a decis, fiind deocamdată ocupat de gunoaiele din Cluj, alte surse îl dau ca sigur candidat și câștigător din partea PNL. Întrebat despre această candidatură, Buldogul răspunde în doi peri, confirmă aparent indiferent înscrierea lui Boc , dar nu uită să îl căineze și să îi sprijine și laude eforturile privind criza gunoaielor… era să spun din PNL. Alina Gorghiu e mai ”tranșantă” confirmând că acesta va fi până la urmă candidatul PNL nu pentru că îl alege PNL ci pentru că l-ar vrea clujenii. Deci PDL se impune treptat, ”pas cu pas”.

UNPR omoară, dar nu trădează

Sunt deja proverbiale trecerile UNPR dintr-o barcă în alta, în ”interesul național”, la fel ca și sforăitoarele declarații ale șefului său care nu contenește de fiecare dată să declare că este un om de onoare și pune drept zălog ”conformația” sa profesională, fără a aminti însă că nu a fost niciodată un adevărat militar oricâte stele a primit, nici când a lucrat la hotelurile de la Cap Aurora, pentru că acolo, indiferent de gradul sau funcția avute a fost un simplu ospătar pentru mai marii care veneau în concediu. Eu când îl aud vorbind despre onoarea și haina militară pe care le-a vândut turnătorilor și cârnățarilor din partid și servicii, mă apucă o greață incomensurabilă. Și din nou el și partidul său își fac numărul. După ce nașu l-a asigurat pe finu că poate pleca din nou liniștit să se cate la picere, hopa apare cineva care toarnă sare peste meniscul premierului. Vicepreședintele UNPR, Cătălin Cherecheș, primar al municipiului Baia Mare, sare la meniscul premierului și îi recomandă fără mască să se dea legat pentru că face de râs România și alianța bineînțeles. Dar, băiat subțire el nu spune că Ponta nu vrea să renunțe la scaun, el este convins că acesta efectiv nu știe care este situația și amabil, îl informează el: „Dacă oamenii importanți în stat i-ar comunica premierului că există un prejudiciu major asupra României prin faptul că nu-și dă demisia, cu siguranță că în a doua zi ar face-o” Ei, nu e așa că e finuț omul? În continuare, ca nu cumva cineva să își închipuie că el ar dori ca UNPR să iasă de la guvernare, domnul vice ne informează și pe noi că „Eu, ca tânăr politician, mi-aș dori ca, din 2016, să avem un Guvern în care să se găsească și PSD și PNL și forțele politice mai mici, cum ar fi UNPR-ul sau UDMR-ul”. Deci el ar dori ca UNPR să fie la guvernare și nu exclude nici o mânărie, indiferent cu cine, numai să se vadă la ciolan. Crede cineva că domnul Cherecheș a vorbit de capul lui? Să nu îndrăznească cineva să spună așa ceva pentru că acum o lună numai, domnul Oprea menționa cât de disciplinat, unit și loial este partidul său.

Să vedem când va reuși să îi disciplineze sau înregimenteze și pe noii urcați în barca sa, oteviștii lui DD care așteaptă și acum cei 60000de euro promiși la semnarea intrării în PPDD. Apropo de oteviști aceștia au fost nu mâncați, ci de-a dreptul înghițiți de UNPR. Numai pe sărmanul DD nu-l mai înghite nimeni.

Predoiu sâsâie o nouă alianță

Dar domnul Cherecheș nu e singurul care vrea o asemenea alianță și mă întreb dacă nu cumva este pusă sau se pune la cale o alianță care să ducă ladoborârea lui Ponta. Domnul Cătălin,-fecior de casă -Predoiu, acest candidat pe care nu dă nimeni doi bani, un fel de Fifor al PNL, se trezește și el sâsâind că vrea o alianță nu contează cu cine, numai să fie el premier: “Intru într-o negociere acum, inițiem discuții cu PSD, căruia sper să îi vină mintea la cap. În baza tuturor opiniilor experților, pe care le avem, să găsim o formulă să spună toată lumea că stă în picioare. Începând de astăzi am un mandat. Până nu discut nu avansez cifre. Dacă și PSD e responsabil acum, se așază cu noi la discuții, atunci vom găsi o formulă cu toții” Deci domnul Predoiu speră ca PSD-ului să îi fi venit mintea la cap și să înțeleagă că Ponta trebuie să cadă, el este singura alternativă la Ponta, că dacă mai vor guvernare și ciolan, pot să fie acolo numai dacă el este premier, să meargă pe mâna lui, căci el și numai el e mandatat să negocieze viitorul guvern. La prima vedere aș fi tentat să iau declarația lui așa cum le-am luat pe toate până acum, convins că i s-a dat și lui o jucărie care să îl țină ocupat în curte, să nu iasă în stradă să dea mașinile peste el. Dar după declarația lui Cherecheș cred mai degrabă că la amândoi li s-a pus de fapt în gură o vuvuzea prin care să atragă atenția spectatorilor și jucătorilor că PNL și UNPR au bătut palma și sunt gata să primească la discuții pe oricine mai dorește. O astfel de veste trebuia, ar fi trebuit să fie dată de șefii de partide sau purtătorii de cuvânt, dar cum oficial Oprea este ”un om de cuvânt”, el nu trădează, s-a convenit să fie scoși în față doi oameni care reprezintă ceva ca funcție, dar nu sunt luați de obicei în seamă, în așa fel încât la nevoie să se spună că au vorbit în nume propriu. Așa se mănâncă politicienii între ei. Acest canibalism politic ar putea fi completat cu lista celor care în plină campanie antimigrație au reușit să se pună la adăpost din punct de vedere politic, dar și juridic făcând saltul către ceea ce li se părea lor a fi opțiunea cea mai asiguratoare. Unii au plecat din PNL în PSD, de regulă cei care au probleme cu procuratura generală, căci cei care au probleme cu DNA-ul se orientează către PNL sau UNPR considerând că oricine va câștiga alegerile în 2016, nu va putea guverna fără UNPR. Numai că deocamdată la cârmă se găsește cineva care nu are copii și nici nu înfiază, așa că toți cei care astăzi sunt primiți în casă sunt doar oaspeți, iar când își vor îndeplini rolul vor fi poftiți afară. Deocamdată obiectivul este Ponta.

Dosarul lui Oprea nu a fost anulat ci doar amânat. 

Mugur Isărescu - Guvernatorul Ayatollah

http://www.cotidianul.ro/mugur-isarescu-guvernatorul-ayatollah-265953/

Ayatollahul Mugur Isărescu de la Bucureşti este noul şef al Consiliului Protector al Republicii Tehnocrate România. În timp ce lumea întreagă fuge de Statul Islamic, liderii de la Bucureşti au adoptat prin înfiinţarea Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială un model de guveranare al înţelepţilor de pe Lipscani din templul economiei, cunoscut doar în state teocratice gen Iran. Liderul spiritual al tehnocraţiei româneşti ocupă o funcţie similară cu cea a Ayatollahului Iranului. Cu excepţia că autoritatea teocrată de la Teheran are doar jumătate din membrii Consiliului Protector al ţării, iar liderii spirituali ai BNR ocupă, alături de imamii de la Autoritatea de Supraveghere Financiară, o majoritate de şapte din nouă locuri din Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială. Cvasi-ales pe viaţă, Ayatollahul Isărescu, după ce în tinereţe elogia politica economică a dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu, a demonstrat timp de două decenii românilor că sacrificiile dezvoltării din epoca de aur, pe care le cunoştea de pe băncile şcolii de elită tehnocrată comunistă, transformă astăzi în numele pseudo-ştiinţei un neam întreg în iobagi îndatoraţi şi pauperizaţi.

Modest prin autodefiniţie, Domnia sa ar ocupa cu fiecare titlu, grad şi distincţie pe care le deţine, luate pe rând, toate locurile în Ateneu (inclusiv locul portarului). Tragedia României este că o elită sfidătoare la cârma deciziilor economice ale ţării, care priveşte sărăcia românului de rând ca pe un şoricel pe masa de disecţie unui concern farmaceutic, sacrifică un neam în numele ştiinţei pentru binele capitalului global. Cruzimea omului de ştiinţă Isărescu, latent fascistoidă prin convingerile determinismului economic, nemilos şi necruţător, ar trebui limitată la un nivel de laborator economic inofensiv, la vreo catedră rătăcită, dar în nici un caz lăsată la conducerea ţării.

Ce le mai lipseşte românilor este o poliţie pentru respectarea moralei economice a Ayatollahului Isărescu, înzestrată cu atribuţii similare cu cele din statele teocratice, unde la baza justiţiei stă un adevăr al înţelepţilor, şi nu raţiunea statului de drept. Oare de ce au au murit românii la Revoluţie? Pentru o Românie mai bună şi dreaptă sau pentru transformarea unei dictaturi muncitoreşti într-o altă dictatură elitisită? România merita o altă soartă decât cea a unui cobai al finanţei mondiale, analizată iar apoi tranşată pe bucăţ din pasiunea unor conducători naţionali, de facto asasini economici, deghizaţi în înţelepţi ai neamului.

Transformarea graduală a României într-un stat autoritar sub pretextul ştiinţei şi prudenţei, după arhitectura unui stat teocrat, condus de înţelepţi sau de un cler atotputernic, pune bazele unei ţări fără chemare pentru nevoile omului de rând, condusă din pixul unui ezoteric ale cărui convingeri nu au la bază nici cifre şi nici credinţă. Ci doar indiferenţă sau dispreţ. Autoritatea tehnocrată şi proslăvită de la Bucureşti nu face decât să imite şi să schimonosească autoritatea aatotputernica a Consiliului Protector al Iranului. Subordonoarea democraţiei unor pseudodoctrine economice în numele ştiinţei înlătură principiile separării puterilor alese şi transformă democraţia într-un jalnic paravan.

IOHANNIS CERE ROMÂNILOR SĂ STRÎNGĂ CUREAUA, ÎN TIMP CE EL ȘI O TOT LĂRGEȘTE

http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-simbata-18-iulie-2015/

Klaus Iohannis cere românilor să strîngă cureaua, în timp ce el, ca Președinte, și o tot lărgește, dorind tot mai mult lux pentru el și nevastă-sa!

Președintele Klaus Iohannis a respins Codul fiscal, document aprobat de Parlament aproape în unanimitate, salutat de oamenii de afaceri și de economiști.
Asta fără a mai spune că Documentul a fost primit cu satisfacție de Poporul român, sărăcit de anii de austeritate anterioară.

Desigur, aceste fapte nu garantează de la sine că din perspectiva interesul național pe termen lung, Codul fiscal e benefic.
Din istorie știm că în anumite momente Conducătorii pot dovedi mai multă luciditate decît popoarele și, prin urmare, pot lua decizii benefice pentru popoarele lor în contra voinței populare de moment.

Sunt situații în istorie cînd decizia Conducătorului s-a dovedit catastrofală.
Cînd i se spunea că românii bombăne pentru că se taie curentul pe motive de economii, iar româncele fac gălăgie că nu găsesc în comerț chiloți, Nicolae Ceaușescu răspundea că el știe mai bine decît Poporul ce-i bun pentru el, Poporul.

Sunt situații cînd decizia Conducătorului a fost benefică.
Poate că mulți americani n-ar fi vrut să meargă pe front.
Decizia lui Roosvelt de a intra în Război împotriva nemților și japonezilor s-a dovedit pînă la urmă benefică pentru americani.

Indiferent de rezultate, în Istorie se manifestă această credință a Conducătorului că el le știe mai bine decît poporul ce-i bun și ce-i rău pentru poporul respectiv.
Această credință l-a făcut și pe Klaus Iohannis să respingă Codul fiscal dorit de Poporul român.
El, Klaus Iohannis, știe mai bine decît Poporul român ce-i bun și ce-i rău pentru el, Poporul român! El știe că Documentul e rău pentru Poporul român.

Numai această credință explică aberația antidemocratică și bădărănească ce a pune pe un consilier pițifelnic să explice Poporului român de ce el, Klaus Iohannis, a respins Codul dorit de Popor.
Păi, dacă tu știi mai bine decît Poporul român ce-i bun și ce-i rău pentru el, Poporul român, ce rost are să-i mai spui Poporului de ce i-ai respins Codul? Oricum el, Poporul, nu înțelege ce înțelegi tu, Klaus Iohannis.

De joi dimineața, chiar înainte ca președintele să respingă Codul fiscal, Divizia Presă a SRI, cea pusă la dispoziție de Noua Poliție Politică lui Traian Băsescu mai întîi și lui Klaus Iohannis mai apoi, a și trecut la îndeplinirea Ordinului pe Unitate:
De a scrie neapărat:
Prin respingerea Codului Fiscal Klaus Iohannis se dovedește mult mai înțelept decît Poporul român, care Popor român ar vrea să aibă taxe și impozite cît mai mici și salarii cît mai mari.

El, Klaus Iohannis, care știe mai bine decît Poporul român ce-i bun și ce-i rău pentru Poporul român, socotește că Poporul român trebuie să strîngă cureaua, pentru că o țară nu trebuie să cheltuiască mai mult decît produce.

Foarte bine.
Într-adevăr, un stat trebuie să fie chibzuit cu cheltuielile publice pentru a nu ajunge în situația de a depăși un anume procent de deficit bugetar.

În 1901, veniți la Guvernare, după o perioadă de deșănțare în materie de cheltuieli publice, Liberalii, prin ministrul de Finanțe de atunci, au lansat sloganul Să punem capăt cheltuielilor nesăbuite!

Klaus Iohannis, am înțeles din măcănitul său despre Codul Fiscal – măcănit, și nu vorbit a fost, judecînd după puținele cuvinte spuse în explicarea și justificarea gestului – a respins Codul Fiscal pe motiv că înlesnea cheltuieli nesăbuite. Ori el, Klaus Iohannis, crede că un stat trebuie să fie chibzuit cînd e vorba de a mări salarii, de micșora taxe și impozite. Într-un cuvînt, Klaus Iohannis a cerut românilor, asemenea lui Nicolae Ceaușescu, să strîngă cureaua.

Peste tot în lumea civilizată, cînd Conducătorii cer Poporului să strîngă cureaua, încep prin a da ei exemplu de strîngere a curelei.
Anunță că-și reduc salariul, renunță la o serie de facilități luxoase.
Klaus Iohannis a cerut poporului Român să strîngă cureaua.
El însă, Klaus Iohannis, cheltuiește bani publici ca președinte.

A început prin a strînge el însuși cureaua?

1. A cerut Guvernului să-i tripleze salariul înaintea altor funcționari publici. Cînd Victor Ponta i-a respins cererea, s- a supărat rău de tot. Klaus Iohannis a respins Codul fiscal pe motiv că favorizează creșterea salariilor la bugetari fără susținere în Buget. El însă cînd a cerut guvernului să-i tripleze salariul, nu s-a întrebat dacă asta are susținere de la Buget.
2. A cerut RAPPS să-i transforme Vila Lac 2 într-un Versailles românesc. În Vila Lac 2 a stat timp de zece un alt președinte, Traian Băsescu. În afară de faptul c-a fost votat – vorba ofițerilor acoperiți – prin miracolul din 16 noiembrie, Klaus Iohannis e la fel de președinte ca și antecesorul. Mai mult, ca și Traian Băsescu are o singură nevastă. Prin urmare, de ce era nevoie de deja un milion de euro din bani publici pentru ca Klaus Iohannis să se mute cu soția în Vila Lac 2? Cînd a cerut dormitor de 500 metri pătrați (Ce dracu face cu atîta suprafață de dormitor conjugal, își aleargă nevasta înainte de…, după cum cocoșul aleargă găina înainte de…?!) nu s-a gîndit că e o cheltuială nesăbuită a banului public?
3. În cele șase luni și ceva care au trecut de la instalarea la Cotroceni, Klaus Iohannis și nevastă-sa au voiajat peste hotare mai mult decît Traian Băsescu într-un mandat. Voiajele au fost absolut inutile, deoarece au fost cu precădere în țări membre ale UE. Șeful statului se întîlnește sistematic cu șefii de stat și de guvern ale țărilor din UE la ședințele Consiliului. De ce a făcut aceste voiaje? Cum de ce le-a făcut? Ca să aibă Carmen Iohannis posibilitatea să-și etaleze toaletele de ceremonial la nivel înalt. Că doar n-oți vrea să le etaleze la liceul din Sibiu?
   Înseamnă aceste voiaje cheltuieli nesăbuite ale banului public? Înseamnă.
4. De la instalare, Klaus Iohannis a marcat cîteva premiere: Și a schimbat mașina președinției cu una mult mai luxoasă; a făcut să aterizeze la Sibiu avionul prezidențial pentru a-i lua pe el și pe consoartă direct din sufragerie; și-a sărbătorit ziua de naștere în vila de lux de la Neptun.

Din cîte se vede, Klaus Iohannis cere românilor să strîngă cureaua, în timp ce el și o tot lărgește.

Iobagie

iobagie

În maximum două săptămâni vin acasă pe picioarele mele” a anunțat Ponta care deocamdată se bizuie pe picioarele lui Oprea și ale Rovanei Plumb: „cu Oprea la Guvern și cu Rovana la partid, cred că nu e nicio problemă”. Și fiindcă Dragnea se temea că votul pentru MRU strică atmosfera în coaliție întrucât UNPR votează „pentru” iar PSD „contra”, atât Oprea cât și Ponta au explicat că totul e în ordine: coaliția mergea dar se mai și Oprea. Generalul votează cu guvernul când sunt probleme de guvernare și cu președintele când sunt probleme de securitate. Ține și la mama și la tata. „PSD nu e stăpânul UNPR” a precizat Ponta explicând că feudalismul e la Cotroceni: „dl. Iohannis are mentalitate de stăpân de iobagi, ne dă ordine, noi nu le îndeplinim, dânsul se supără, ne mai face un dosar, asta e”. Ia te uită! Ponta se simte iobag. Se vede c-a stat prea mult la turci. Acum cică Iohannis îi face dosare. Înainte i le făcea Băsescu. Sigur că e mai comod, ca iobag, să spui că stăpânul te bate degeaba și tu ești nevinovat. Ponta a mers și mai departe cu iobăgia: „de ce mai participăm la alegeri dacă se schimbă primarii sau guvernul de către procurori?”. N-ar fi mai simplu să nu mai participați la corupție? Cât despre zvonurile că Oprea ar urmări să-i ia tronul lui Ponta, ele au fost infirmate de cei doi infirmieri politici: „cu Gabi Oprea ne-am auzit în fiecare zi, am totală încredere în el” a zis Ponta iar Gabi a precizat: „nu-mi doresc să fiu prim-ministru, mi-am dorit toată viața să fiu general dar am vrut să fiu director la SRI”. Păi, asta e mai mult decât prim-ministru. Toți marii „capitaliști” sunt opera serviciilor – unde descedența e sfântă. La București sf. Petru și Pavel au fost serbați printr-un târg unde s-au preparat mici de un metru. Ăsta e micul lui Terente. Le-or fi pus viagra în compoziție, altfel nu se explică. Înmuiat de Beciul Domnesc, după cum a mărturisit, fostul primar de Piatra Neamț, Gh. Ștefan zis Pinalti, a divorțat după 35 de ani de căsnicie. Pesemne că vrea să salveze o jumătate de avere. Sau nu mai crede în dragoste. Soția lui Ovidiu Tender, condamnat la 12 ani de închisoare, nu mai crede în justiție: „convingerea mea e că aparatul de la DIICOT l-a condamnat ca s-o răzbune pe Alina Bica pentru că a denunțat-o”. Altminteri, soțul e nevinovat, a făcut avere pe trei continente, numai prin muncă ajungând să dețină petrol în Africa mai mult decât rezervele României. E drept că era prieten cu șeful SRI, Timofte dar cea care l-a îmbogățit a fost civilizația africană: „Africa e o zonă mult mai civilizată decât România”. Ce-nseamnă să vezi totul în negru. Ce grad (de civilizație, desigur) o fi avut Tender? Secret. Tender is the night, vorba lui Scott.

Către mankurți

MANCÚRT s. m. cel care a uitat ororile dictaturii, memoria, și-a uitat etnia. ◊ (p. ext.) persoană înrobită total și îndobitocită. (< rus. mankurt)

Nu americanii ne-au luat, la 1812, pentru prima dată Basarabia și nu pe americani i-au scos din belea la Nicopole și din noroaie și dezastru la Plevna tunurile, infanteriștii și cavaleriștii armatei române. Pentru că nu americanii, sau englezii ori francezii i-au scris cu disperare lui Carol I: „Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata după cum dorești”.

Nu americanii ne-au luat apoi, drept mulțumire că i-am scapat de înfrângere, Cahul, Ismail și Bolgrad. Și nu pe americani i-au obligat puterile occidentale să ne cedeze Dobrogea și Delta Dunării.

Nu în America au fost trimise 41 de vagoane de tren încărcate cu tezaurul României și nu americanii, sau englezii ori francezii au refuzat să îl mai înapoieze vreodată.

Nu americanii au încercat să ne transforme imediat după primul război modial din regat în republică bolșevică și nu ei au reușit să o facă după cel de-al doilea.

Nu americanii au atacat Tatar Bunar în septembrie 1924 și nu comandantul armatei americane a spus la câteva zile după aceea: „Sau românii vor evacua de bună voie Basarabia, sau vor simți în curând forța regimentelor proletare ale Armatei Roșii”.

Nu americanii ne-au luat în 1940 Bucovina de Nord și nu ei ne-au furat, tot atunci, pentru a doua oară Basarabia.

Nu americanii, sau englezii ori francezii au împușcat mii de țărani români (barbați, femei și copii) la Fântâna Albă, tăindu-i cu săbiile pe cei răniți și aruncând morții în gropile comune.

Moscova 2013

Nu americanii au deportat sute de mii de români în Gulag și nu zăpezile Alaskăi le-a acoperit acestora trupurile.

Nu americanii ne-au adus colhozurile și sovromurile și nu ei au vrut să ne transforme într-o țară eminamente agrară. Și nu împotriva „slugilor americane” au luptat ani de zile după ce țara ne-a fost ocupată, în codrii și pe crestele Carpaților, cei pe care mankurții îi numeau „bandiți”.

Nu americanii și „slugile lor” au trimis la Canal, în lagăre și pușcării sute de mii de români și nu ei s-au îngrijit să desființeze fizic elita unei națiuni. N-au fost americani nici Nicolski, sau „Pantiușa” Bodnarenko, șefii călăilor.

Nu americanii au invadat Cehoslovacia și nu de ei doreau românii să se apere în 1968. Nici de englezi, francezi sau germani. Și nu generalii americani trasează azi linii pe hărți, astfel încât granița României cade pe Carpați și nu pe Prut.

Mankurți, pentru că nu americanii ne-au făcut tot „binele” ăsta și nici măcar nu se gândesc să ni-l facă, ei merită dușmăniți veșnic! Și nu uitați să fiți mândri! Vă trageți doar din tancurile sovietice.

http://inliniedreapta.net/catre-mankurti/

Cei opt judecători din conducerea Uniunii Naționale a Judecătorilor cer CSM să fie verificați de CSAT dacă sunt ofițeri acoperiți EI CER CA KOVESI, STANCIU ȘI NIȚU SĂ FACĂ ACELAȘI LUCRU

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (U.N.J.R.) face cunoscut că toţi cei opt judecători din conducerea organizaţiei au trimis marţi, 12 mai, cereri nominale către C.S.M. prin care solicită să fie verificaţi personal de către C.S.A.T. dacă sunt ofiţeri acoperiţi, se arată într-un comunicat al UNJR.

Suspiciuni privind existenţa ofiţerilor acoperiţi în justiţie apar periodic în spaţiul public, însa acestea au fost acum confirmate de un fost preşedinte al României şi escaladate de o persoană din conducerea S.R.I., spun cei 8 judecători.

COMUNICATUL INTEGRAL:

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (U.N.J.R.) face cunoscut că toţi cei opt judecători din conducerea organizaţiei au trimis marţi, 12 mai, cereri nominale către C.S.M. prin care solicită să fie verificaţi personal de către C.S.A.T. dacă sunt ofiţeri acoperiţi. Cei opt judecători îşi menţin poziţia din declaraţiile pe proprie răspundere că nu sunt colaboratori ai serviciilor secrete, însa doresc o verificare oficială a celor declarate pentru a putea recredibiliza actul de justiţie.

Iniţiativa proactivă a conducerii U.N.J.R. vine după ce luni, 11 mai, organizaţia a solicitat C.S.M. să ceară C.S.A.T. verificarea individuală a tuturor declaraţiilor pe proprie răspundere date de magistraţi în sensul că nu sunt colaboratori de nici un fel ai serviciilor de informaţii. Aceste declaraţii se dau anual, de peste zece ani, însă nu au fost verificate până acum, în ciuda prevederilor legale în acest sens.

Suspiciuni privind existenţa ofiţerilor acoperiţi în justiţie apar periodic în spaţiul public, însa acestea au fost acum confirmate de un fost preşedinte al României şi escaladate de o persoană din conducerea S.R.I..

Astfel, fostul preşedinte al României a afirmat că până în anul 2004 au existat ofiţeri acoperiţi printre magistraţi, ceea ce i-a făcut şantajabili. După zece ani de preşedinţie acesta a spus că nu ştie dacă respectivii acoperiţi au fost retraşi, ceea ce conduce la suspiciunea rezonabilă că ar activa şi azi în justiţie. Afirmaţiile zguduitoare ale fostului preşedinte au fost apoi escaladate de către directorul Direcţiei juridice a S.R.I., care a susţinut că instanţa de judecată a devenit “câmp tactic” de operaţiuni al serviciilor de informaţii, şi că “în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze” din instanţă.

Asemenea afirmaţii grave aruncă o îndreptăţită umbră de îndoială asupra întregului sistem de justiţie, inoculând în rândul opiniei publice suspiciunea că judecătorii şi procurorii nu sunt independenţi, iar cetăţenii nu au parte în sălile de judecată de procese corecte.

Ca judecători, responsabili de aplicarea legii în societate, nu mai putem permite ca această incertitudine să afecteze întregul sistem judiciar. Justiţia are nevoie de încrederea cetăţenilor pentru a-şi îndeplini misiunea, iar suspiciunea rezonabilă că în rândul magistraţilor ar fi ofiţeri acoperiţi afectează munca fiecărui judecător şi procuror.

Facem un apel către toţi cei interesaţi, cu precădere următorii, pentru a susţine integral demersul U.N.J.R. de verificare şi retragere a ofiţerilor acoperiţi din justiţie:

• Doamna Livia Stanciu - Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, domnul Marius Tudose, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, domnul Tiberiu Niţu - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţiei, doamna Laura Codruţa Koveşi - Procuror Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecători şi procurori, fiecare în parte, – pentru a trimite, la rândul lor, către plenul Consiliului Superior al Magistraturii cereri de verificare a propriilor declaraţii că nu sunt ofiţeri acoperiţi;

• Asociaţia Magistraţilor din România, Asociaţia Procurorilor din România, toate asociaţiile profesionale, pentru a sprijini integral demersul U.N.J.R.;

• Uniunea Naţională a Barourilor din România, Barourile membre, în virtutea rolului esenţial ce le revine în apărarea drepturilor fundamentale ale celor pe care îi reprezintă;

• Societatea civilă, cetăţenii români de pretutindeni – pentru a trimite scrisori Preşedintelui României, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pentru ca această instituţie să verifice din oficiu realitatea declaraţiilor date de magistraţi privind necolaborarea acestora cu serviciile secrete.

Fiecare cetăţean are dreptul să aibă acces la o justiţie independentă, imună la orice influenţe din exterior. Reiterăm, de aceea, apelul către toţi factorii de răspundere şi cei interesaţi să se implice în sprijinirea acestui demers pentru apărarea dreptului la un proces echitabil de care trebuie să se bucure toţi românii.

Semnează:

Natalia Roman, preşedinte UNJR

Angelica Costea, vicepreşedinte UNJR

Dana Gîrbovan, membru al Consiliului Director al UNJR

Simona Neacşu , membru al Consiliului Director al UNJR

Iulia Craiu, membru al Consiliului Director al UNJR

Loreley Mirea, membru al Consiliului Director al UNJR

Marius Motolea, membru al Consiliului Director al UNJR

Ioan Ilieş Neamţ, secretar UNJR

www.flux24.ro/exclusiv-gest-fara-precedent-cei-opt-judecatori-din-conducerea-uniunii-nationale-a-judecatorilor-cer-sa-fie-verificati-de-csat-daca-sunt-ofiteri-acoperiti-ei-cer-ca-kovesi-stanciu-si-nitu-sa-faca-a/